el

Locuiesc vis-a-vis. te vad in fiecare dimineata gol, cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti. te studiez. Numar femeile pe care le porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida ferestra dimineata. Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de-atatea ori plangand dupa ce-ai umilit o femeie care tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod. Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea, singur, ca sa-ti alegi cine vrei sa fii. Cred ac doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nici o masca. Si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie. Doar atunci inchideai ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau. Toate celelalte. Intra cu spatele drept la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine…atata de rau, de fapt.

Nu iubi. Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie.

☻☻☻☻  ❤ ❤ ❤ ❤

Acum voi deschide ferestrele si ma vei vedea… Ridica-ti privirea. Buna dimineata. Sunt goala doar pentru ca asa-ti bei si tu cafeaua in fiecare dimineata si am vrut sa nu fim inegali. Continua sa citesti, o sa ai timp sa ma vezi mereu. Ridica mana dreapta daca ai nevoie  de mine sau ridica mana stanga daca ti-e frica…

Ti-ai pus amandoua mainile pe fata… Scrisoarea mea e pe jos. Deci ai ridicat mainile…Dar pe amandoua! Cateodata te traduc greu… Ai nevoie de mine, dar ti-e frica… E prea comun, nu, nu asta ai vrut sa-mi spui…

M-am imbracat, am traversat strada si am intrat in casa lui. Asa cum banuiam, toate usile erau deschise. Am mers cu ochii inchisi peste tot, chiar si pe sarma am mers zambind. Din biblioteca am intrat direct in incaperea unde statea nemiscat, gol, cu amandoua mainile pe fata.  Acum stiu – avea nevoie de mine, ii era ingrozitor de teama sa admita si isi pusese singura masca pe care orice femeie indragostita i-ar fi dat-o deoparte cu usurinta. In spatele palmelor lui se afla exact ceea ce simtea. Trebuia doar sa-i dau palmele deoparte…

Distanta dintre ferestrele moastre ascundeai detalii pe care le-am vazut abia dupa ce m-am apropiat la o rasuflare de el. I-am facut curatenie peste tot, am intrat in cele mai intime incaperi, am facut sa straluceasca si mese si cristale, am lustruit scara pe care acum si-ar fi rupt gatul orice femeie neprevenita, am pus flori in camerele moarte si am plecat intr-o zi, pentru ca ma plictisisem sa am exact ce stiam pe de rost. Nu i-am dat niciodata palmele deoparte, mi-am dat seama ca imi plac barbatii care par sa aiba niste raspunsuri, nu mereu intrebari la care sa raspund eu…

Am fost doar 3 zile la el, dupa care m-am mutat intr-un apartament cu vedere la mare.

In fiecare dimineata, cand deschid fereastra, ridic brusc mana dreapta si mult mai incet, mana stanga. Din obisnuinta, caci marea nu ma vede.